sâmbătă, 21 aprilie 2007

Îndemn




Îndemn
 de I. Nistor

Dacă-ţi iese pe cărare
O furnică, n-o călca
Doar şi tu poţi fi asemeni
În cărarea altora.

Nu strivi firul de iarbă,
Nici plăpânzii ghiocei
Ce-ţi străjuiesc drumul vieţii,
Căci şi tu poţi fi ca ei.

Tot ce este viu sub soare
Fie insectă sau floare,
Ori pasăre zburătoare
Vrea aer, apă şi soare.

Dacă tu nu le poţi da,
Cel puţin nu le lua!

Să nu provoci, ţi se cere,
Nici lipsuri şi nici durere.
Ci, dimpotrivă, creştine
Fă bine la orişicine!

luni, 16 aprilie 2007

Regele Ferdinand vorbind despre agricultura ecologică


...Deşi termenul ca atare a apărut mult mai târziu, totuşi, noţiunea de "agricultură ecologică" si-a făcut loc în minţile intelectualilor români încă de la începutul secolului XX, sau chiar de la finele secolului XIX.

Iată mai jos un extras din conferinţa ţinută de principele Ferdinand la Societatea "Progresul Silvic", Bucureşti, martie 1905.

Regele Ferdinand I, România

"O agricultură prosperă fără proporţie îndestulătoare de păduri nu este cu putinţă, şi aşa fiind, cel care pune toporul la tulpina unui arbore nu trebuie să uite că el pregăteşte sicriul agriculturii."

"Înfrăţirea" terenurilor agricole cu cele împădurite reprezintă una din caracteristile agriculturii ecologice. Aceasta vine în contradicţie cu agricultura extensiva actuală ce se bazează în special pe defrişarea a pădurilor ducând în final la un rezultat invers celui scontat: sărăcirea producţiei agricole. Plus "bonusuri" ca: sărăcirea terenului, deşertificare, alunecări de teren, etc.

Mi se pare că, dacă pentru filozofi şi poate chiar pentru unii teologi lăcomia şi prostia sunt simple noţiuni abstracte, numai bune de trecut pe lista păcatelor capitale, ori de analizat seara la un pahar de vorbă, pentru ecologisti în schimb, acestea reprezintă realităţi palpabile...

joi, 12 aprilie 2007

Mielul pascal

   

Poezia de mai jos ar putea fi "adoptată" de membrii mişcării pentru protecţia drepturilor animalelor, dar mai ales de reprezentanţii vegetarienilor...

Mielul pascal

                            de Elena Armenescu

Cum străbat eu totdeauna
cărările, am ajuns
spre cuprinsul necuprins şi
spre mielul pascal
pe care-l visez jucându-se cu mine,
pregătit de sacrificare
l-am văzut,
legat, zbirând, tot la mine căutând
ca spre scăpare,
miel pascal pe care
îl visez în săptămâna patimilor
cu burta sfâşiată
căruia-i văd maţele spânzurate
de degetele
celui care-i împlântase cuţitul
în jugulare.

cu ochi blânzi
de bunăvoie venea,
credea că se joacă
atunci când la moarte mergea,
neştiind
şi se juca aşa... ca într-o logodnă
cu floarea de măr,
se juca aşa...
ca atunci când mori
nevinovat, încredinţat
că treci printr-o livadă
înflorită-n Adevăr.

Doamne! Verbului mă rog acum
Şi Ţie-
Du-mă în altă împărăţie,
unde nu se îngăduie
să te înfrupţi
cu nevinovăţie!

în poiană aleasă, cu narcise şi ghiocei
visez totuşi trează
mielul pascal
jucându-se cu mine
şi cu puii de lei.

sâmbătă, 7 aprilie 2007

Ouă de Paşte... ecologice!




Conform tradiţiei, de Paşte se vopsesc ouăle. Cândva erau doar roşii. Treptat au devenit multicolore, împestriţate, încondeiate...

Astăzi ouăle se vopsesc în special cu aşa zisa "vopsea de ouă" sau de-a dreptul cu galus pentru textile. Dar sunt toate acestea vopseluri ecologice? Răspunsul este: NU! Deşi unele vopseluri de ouă sunt etichetate ca fiind sănătoase, totuşi multe dintre ele sunt produse pe bază de praf de căbune sau din alţi produşi petrolieri. Nimeni nu vrea să mănânce cărbuni!

Îndrăznesc să spun că vopselurile chimice pe lângă faptul că sunt periculoase pentru sănătate şi mediu, impun indirect şi o anumită mentalitate - aceea a egalitarimului şi a uniformizării. Asta pentru că ouăle vopsite chimic deşi sunt frumoase şi atrăgătoare, totuşi, sunt totuşi vopsite uniform, culoarea este distribuită în mod egal. Practic aduc natura sub imperiul STAS-ului.

Prin comparaţie, culorile naturale oferă întotdeauna surprize, niciodată nu ştii care va fii rezultatul, iar acesta în mod sigur va fi unul spectaculos, mai ales pentru că ouăle nu vor avea niciodată aceeaşi nuanţă. Vopsirea ecologică este un exerciţiu de respingere a monotoniei, a automatizării şi închistării date de societatea consumistă... un exerciţiu al imaginaţiei, al dezvoltării propriei personalităţi.

Se pot spune multe pe marginea acestui gest simplu. Să purcedem însă la trecerea în revistă a metodelor naturale de vopsire a ouălor.

Roşu.

- ceapa roşie. Se fierbe o cană de apă cu un pumn de coji. Se lasă să stea 12 ore sub capac. Apoi se fierb ouăle în lichid şi se lasă să stea înăuntru până la obţinerea nuanţei dorite.

Roşu-violet

- sfecla roşie. O sfeclă roşie se taie în bucăţi şi se fierbe într-o jumătate de litru de apă, vreme de 15 minute. În lichidul colorat astfel rezultat se introduc ouăle timp de aproximativ 10 minute. Se ţin în lichid până la obţinerea nuanţei dorite. 

Galben

- pătrunjelul. Două legături de pătrunjel se pun la înmuiat peste noapte. A doua zi se fierb într-o jumătate de litru de apă. Se lasă să stea un sfert de oră în vasul acoperit. Apoi se pun înăuntru ouăle.

- păpădia. Pentru a obţine un galben pal se culeg două mâini de flori de păpădie, se fierb împreună cu ouăle şi apoi se stinge focul şi se lasă ouăle să stea în o oră-două în acest lichid.

Maron

- cafeaua. Pentru a obţine o nuanţă intensă este nevoie de cafea proaspăt măcinată. Se fierbe mai întâi cafeaua într-un vas mare, ca să nu dea în foc.Apoi se pun ouăle (fierte) înauntru şi se fierb timp de 10 minute la foc mic.

Verde

- urzicile. Un mănunchi de urzici proaspete se pun la înmuiat timp de 12 ore. (Se lasă de seara până dimineaţa). A doua zi ouăle se fierb în zeama astfel obţinută.

Albastru

- varza roşie. Oricât ar fi de surprinzător, varza roşie colorează ouăle în albastru! Pentru a obţine această culoare este necesar ca ouăle să fie fierte alături de câteva foi de varză roşie. Deîndată ce ouăle s-au fiert, se îndepărtează frunzele. Ouăle mai rămân în apa colorată timp de aproximativ o oră.

În toate cazurile, pentru a obţine o culoare mai intensă se adaugă o cană de oţet. Iar după vopsire şi uscare, ouăle se ung cu grăsime pentru a acoperi astfel porii, a le da strălucire şi a le conserva.

Acestea sunt doar câteva dintre metodele naturale de a vopsi ouăle de Paşte. Mai sunt încă multe altele ce aşteaptă să fie descoperite. Natura ne oferă întodeauna soluţii. Trebuie doar să le căutăm!

Paşte Fericit!

 Ultima editare: 19 aprilie 2012
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Comentarii pe Facebook